sâmbătă, 14 februarie 2009

1.2. Semnele ortografice

     Semnele ortografice în sens strict[29] sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la nivelul cuvântului[30] — în interiorul unor cuvinte, pe lângă segmente de cuvinte sau între cuvinte care formează o unitate —, precum şi în unele abrevieri.
     Între unele dintre aceste semne există, în anumite situaţii, echivalenţă (deci posibilităţi de substituire), fiind posibilă şi cumularea lor.
     Semnele folosite (şi) ca semne ortografice sunt apostroful, bara oblică, *blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula, prezentate în cele ce urmează în ordine alfabetică.

Note

  1. Distincţia semne ortografice — semne de punctuaţie este într-o anumită măsură artificială, nu numai pentru că scrierea corectă în sens larg include şi punctuaţia, ci şi deoarece cratima este un semn numai preponderent ortografic, bara oblică, *blancul, linia de pauză şi punctul sunt mai ales semne de punctuaţie, iar virgula, deşi semn de punctuaţie, priveşte într-o anumită măsură şi ortografia în sens strict. Unele dintre acestea sunt folosite şi în alte domenii, ca semne grafice cu diverse valori convenţionale.

  2. Şi, rareori, la nivelul propoziţiei sau al frazei.